zona3d.ro

Tiranozaurul

Tyrannosaurus Rex


Tyrannosaurus (insemnand "soparla tiran" din grecescul tyrannos – tiran si sauros – soparla) face parte din categoria dinozaurilor teropozi. Speciile Tiranozaurus rex (rex insemnand rege in latina) abreviat uzual ca T. rex, reprezinta o componenta importanta in cultura populara. Specia a trait in zona vestica a ceea ce in prezent este America de Nord, avand o intindere teritoriala mai mare decat a oricarui alt Tiranozaurid. Fosile au fost gasite intr-o mare varitate de formatii de roca, datand intre era Maastrichtiana din Perioada Cretacicului superior, acum 67 pana la 65,5 de milioane de ani in urma. T. rex  a fost printre ultimii dinozauri non-aviari care au existat inainte de evenimentul Extinctiei din Cretacicul Tertiar.

zona3d.ro


Click aici pentru a vedea o secventa interactiva de rotatie (360º)

zona3d.ro

Ca si alti tiranozaurizi, T. rex  era un biped carnivor cu un craniu masiv balansat de o coada lunga si grea. Relationate la membrele inferioare mari si extrem de puternice, membrele superioare ale T. rex -ului erau mici, desi neobisnuit de puternice pentru marimea lor, aveau doua degete prevazute cu gheare. Desi alti teropozi erau de statura similara sau chiar mai mare decat a T. rex-ului, acesta a fost cel mai cunoscut tiranozaurid si unul din cei mai mari predatori de uscat, masurand pana la 12,8 metri in lungime, pana la 4 metri inaltime la sold si cantarind pana la 6,8 tone. De departe cel mai mare carnivor al mediului sau, T. rex  era un pradator de top, care vana in principal hadrosauri si ceratopsieni, desi unii experti au sugerat ca acesta ar fi fost necrofag, hranindu-se in principal cu starvuri. Dezbaterea in privinta tiranozaurului, ca fiind pradator de seama sau necrofag oportunist este printre cele mai intense si lungi dezbateri din paleontologie.

 

Mai mult de 30 de specimene de T. rex au fost identificate, o parte din ele avand schelete complete. Tesut moale si proteine au fost raportate la cel putin unul din aceste specimene. Abundenta de material fosilizat a permis realizarea unor cercetari semnificative in multiple aspecte ale biologiei acestuia, incluzand istoricul vietii si biomecanica. Printre subiectele dezbatute de cercetatori, obiceiurile de hranire, fiziologia si potentiala raspandirea a speciei sunt cele mai des intalnite.  Clasificarea speciei este de asemenea un subiect controversat, o parte dintre cercetatori considerand Tarbozaurul bataar din Asia ca fiind o specie secundara T. rex-ului, in timp ce altii clasifica Tabozaurul ca specie complet diferita de Tiranozaur. Alte cateva specii de tiranozauride provenite din America de Nord au fost de asemenea sinonimizate cu T. rex.


zona3d.ro

Descriere

Tiranozaurus rex a fost unul dintre cei mai mari carnivori al tuturor timpurilor; specimenul complet cel mai mare FNMH PR2081 – Sue, masura 12,8 metri lungime si avea 4 metri inaltime la nivelul soldurilor. Estimarea masei corporale a variat de-a lungul anilor de la mai mult de 7,2 tone si pana la mai putin de 4,5 tone, estimarile moderne plasand masa intre 5,4 si 6,8 tone. In 2009 Packard si altii au testat procedurile de estimare a masei dinozaurilor pe elefanti si au concluzionat ca evaluarile realizate pana atunci pe dinozauri erau gresite si produceau supraestimari; prin urmare greutatea estimata a T. rex –ului ar putea fi mult mai mica decat cea evaluata initial.

Desi T. rex era mai mare decat binecunoscutul teropod din perioada Jurassica, Allosaurul, era totusi ceva mai mic decat alti carnivori ai perioadei Cretacica ca Spinozaurul si Giganotozaurul.

zona3d.ro

Gatul Tiranozaurului rex forma o curba naturala sub forma de S ca si la alti teropozi, insa era scurt si musculos pentru a suporta greutatea capului de dimensiuni mari. Membrele superiore aveau doar doua degete prevazute cu gheare si un alt mic metacarpian reprezentand o reminiscenta a unui al treilea deget. In contrast, membrele inferioare erau printre cele mai lungi raportate la dimensiunea corpului altor teropozi. Coada era lunga si grea, continand uneori peste 40 de vertebre pentru a echilibra capul masiv si torsul. Pentru a compensa masa imensa a animalului, multe oase din schelet erau goale, reducand astfel greutatea, fara insa a pierde din forta.

 

Cele mai mari cranii de Tiranozaur rex descoperite masoara pana la 1,5 metri in lungime. Largi deschideri (fenestrae) in craniu reduceau greutatea acestuia oferind spatiu de suport pentru atasarea muschilor, trasatura intalnita la toti teropozii carnivori. In alte aspecte insa craniul T. rex –ului era diferit semnificativ fata de alti non-tiranozaurizi teropozi. Craniul era foarte lat in partea din spate, insa avea un bot ingust permitand o vedere binoculara neobisnuit de buna. Oasele craniului erau masive, iar orificiile nazale si alte oase erau lipite, impiedicand miscarea segmentara; dar multe dintre acestea erau pneumatizate (aratau ca un fagure realizat din mici spatii de aer), caracteristica care ar fi facut ca oasele sa fie mai flexibile, dar si mai usoare. Aceasta caracteristica, impreuna cu alte caracteristici de ranforsare a craniului conduc catre o trasatura specifica tiranozaurizilor - o muscatura cat mai puternica, trasatura care cu usurinta depasea abilitatile tuturor non-tiranozaurizilor. Varful maxilarului superior  era in forma de U (cea mai mare parte a non-tiranozaurizilor carnivori aveau maxilar in forma de V), trasatura care ducea la cresterea cantitatii de tesut si oase pe care T. rex  o putea rupe dintr-o singura imbucatura, desi ducea si la tensiuni sporite asupra dintilor din fata.

zona3d.ro

Dintii T. rex-ului prezentau heterodontie accentuata (diferente in forma dintilor). Premolarii situati in partea din fata a maxilarului superior erau strans grupati, in forma literei D in sectiune, prezentau striuri de ranforsare pe suprafata posterioara, erau incisiformi (varfurile erau tip dalta) si curbati catre interior. Toate aceste caracteristici ale danturii reduceau riscul de rupere a dintilor cand T. rex  musca si tragea de prada. Restul de dinti erau robusti, mai mult niste “banane letale” decat pumnale; mult mai spatiati insa cu striuri pentru ranforsare ca si premolarii. Dintii din maxilarul superior erau mai mari decat restul dintilor, cu exceptia celor din partea posterioara a maxilarului inferior. Cel mai mare dinte gasit, se pare ca, ar fi fost de peste 30 de centimetri lungime (incluzand radacina), atunci cand animalul era in viata, facand din acesta cel mai mare dinte al oricarui dinozaur carnivor gasit pana in prezent.

 

Viata
Identificarea mai multor specimene juvenile de T. rex  a permis cercetatorilor sa documenteze schimbarile ortogenetice in cadrul speciei, sa estimeze durata de viata si sa determine cat de rapid ar fi crescut animalele. Cel mai mic individ cunoscut (LACM 28471 theropodul “Jordan”) se pare ca ar fi cantarit numai 30 de kilograme, in timp ce, cel mai mare specimen (FMNH PR2081 – “Sue”) cel mai probabil a cantarit peste 5.400 de kg. Analiza histologica a oaselor de Tiranozaur rex a aratat ca “Jordan” era in varsta de numai 2 ani cand a murit, in timp ce “Sue” avea 28 de ani, o varsta care ar fi putut fi maximul pentru aceasta specie.

 

Histologia (studiul tesuturilor) a permis de asemenea determinarea varstei si a altor specimene. Curbele de crestere pot fi determinate atunci cand varstele unor specimene diferite sunt introduse intr-un grafic alaturi de masa acestora. Curba de crestere a unui Tiranozaur rex este in forma de S, cu specimene juvenile de pana la 1.800 de kg pana la aproximativ 14 ani, cand dimensiunea corporala incepea sa creasca dramatic. In timpul acestei faze de crestere dramatica un Tiranozaur rex tanar ar fi castigat in medie 600 de kg pe an, pentru urmatorii 4 ani. La varsta de 18 ani, curba de evolutie stagneaza,  fapt ce indica incetinirea dramatica a cresterii. Un alt studiu histologic recent realizat de cercetatori diferiti, coroboreaza aceste rezultate relevand ca aceasta crestere  rapida incepea sa se  incetineasca in jurul varstei de 16 ani. Schimbare brusca in rata de crestere poate indica maturitatea fizica, dar si faptul ca ajunsese la varsta propice reproducerii. Studii aprofundate indica varsta de 18 ani pentru aceasta specie.

zona3d.ro

Mai mult de jumatate din specimenele de Tiranozaur rex se pare ca au decedat in limita a 6 ani de la atingerea maturitatii sexuale, un tipar ce poate fi observat si la alti tiranozaurizi, dar si la unele pasari si mamifere mari din prezent. Aceste specii sunt caracterizate de rata de mortalitate crescuta in cadrul populatiei aflate in primele luni de viata, urmata de o rata de mortalitate relativ scazuta la populatia tanara. Mortalitatea creste din nou dupa maturitatea sexuala, in parte cauzata tensiunilor reproducerii, in gasirea unui partener. Un studiu recent sugereaza ca raritatea fosilelor de Tiranozaur juvenil este cauzata in parte de aceste rate scazute in randul populatiei tinere; animalele nu mureau in numar atat de mare la aceasta varsta si de aceea nu au fost fosilizate. Cu toate acestea, raritatea fosilelor de Tiranozaur juvenil ar putea fi atribuita si catalogarii incomplete a fosilelor sau inclinatiei colectionarilor de fosile catre studierea specimenelor mult mai spectaculoase.

 

Postura
Ca multi alti dinozauri bipezi, T. Rex a fost descris din punct de vedere istoric ca si un “trepied viu”, cu corpul intr-o pozitie la 45 de grade, sau mai putin, fata de verticala, cu coada tragand-o dupa el pe sol, similar cu pozitia unui cangur. Aceasta idee dateaza din 1865 cand Joseph Leidy a reconstruit Hadrozaurul, fiind primul care a descris dinozaurul intr-o pozitie bipeda. Henry Fairfield Osborn, fostul presedinte al Muzeului American de Stiinte Naturale din New York, care era la randu-i incredintat ca aceasta creatura statea intr-o pozitie verticala, a intarit si mai mult conceptul atunci cand a prezentat primul schelet de Tiranozaur rex in 1915.  A ramas in aceasta pozitie verticala timp de 77 de ani, pana cand a fost demontat in 1992. Inca din 1970 oamenii de stiinta au realizat ca acesta pozitie presupusa era incorecta si nu putea fi mentinuta de un animal in viata, deoarece ar fi insemnat dislocarea sau slabirea mai multor articulatii, incluzand articulatia soldului si articulatia dintre cap si coloana vertebrala. Montajul inexact de la M.A.S.N. din New York a inspirat descrieri similare in multe filme si tablouri ( de exemplu faimoasa pictura murala a lui Rudolph Zallinger “Epoca reptilelor” de la Muzeul Peabody de Istorie Naturala de la Universitatea Yale) pana in anii 1990, cand filme ca Jurassic Park au prezentat o postura a corpului mult mai corecta publicului. Reprezentarile moderne din muzee, lucrari de arta si filme prezinta T. Rex  cu corpul in pozitie aproximativ paralela cu solul si coada extinsa in spatele corpului pentru a balansa greutatea capului.

zona3d.ro

Bratele
Atunci cand T. Rex  a fost prima data descoperit, humerusul a fost singurul element cunoscut al membrelor superioare. Pentru scheletul montat initial asa cum a fost vazut de public in 1915, Osborn a inlocuit membrele acestuia cu unele mai lungi prevazute cu 3 degete ca cele ale Allozaurului. Cu toate acestea, cu un an in urma, Lawrence Lambe a descris membrele superioare scurte, cu doua degete ale Gorgozaurului, specie inrudita cu T. Rex. Acest lucru a intarit presupunerea ca membrele superioare ale acestora erau similare, ipoteza neconfirmata pana la identificarea primelor fosile complete de membre superioare ale unui T.rex in 1989, apartinand lui MOR 555 (“Wankel Rex”). Ramasitele fosilizate ale lui “Sue” includ de asemenea membre superioare complete. Bratele T. Rex-ului sunt foarte mici relationat la dimensiunea generala a corpului, masurand doar 1 metru lungime. Cu toate acestea, bratele nu erau vestigiale, slabe, ci prezinta zone largi pentru atasarea muschilor, indicand o forta considerabila. Acest lucru a fost recunoscut inca din 1906 de catre Osborn care a speculat ca aceste membre superioare ar fi putut fi folosite pentru apucarea in forta a partenerului in timpul copulatiei. Acesta a mai fost sugerat si ca membrele erau folosite pentru ca animalul sa se ajute in ridicare dintr-o pozitie aplecata. O alta ipoteza: cu ajutorul membrelor superioare acestia tineau prada care se zbatea in timp ce era sfasiata si devorata de falcile enorme ale T. Rex -ului.
Aceasta ipoteza poate fi sustinuta de studiile de biomecanica.

zona3d.ro

Pielea si penajul
In anul 2004, jurnalul stiintific “Nature” a publicat un raport descriind un tiranozaurid timpuriu, Dilong paradoxus, din faimoasa Formatiune Yixian din China.
Ca si in cazul altor teropozi descoperiti in Yixian, scheletul fosilizat a fost pastrat cu un invelis de structuri filamentoase recunoscute in general ca fiind precursoarele penajului. De asemenea a fost sugerat faptul ca T. Rex  si alte specii inrudite de tiranozaurizi prezentau astfel de proto-pene. Cu toate acestea, mulaje luate suprafetei pielii unor specii de tiranozaurizi mari, arata ca acestia prezentau solzi. In timp ce proto-penajul este posibil sa fi acoperit parti ale corpului care nu au fost pastrate, lipsa unui strat acoperitor izolant este similara cu a mamiferelor moderne ca: elefantul, hipopotamul si a multor specii de rinoceri. Pe masura ce un obiect creste in dimensiune, capacitatea de a retine caldura creste la randu-i, fenomen datorat proportiei intre scaderea suprafetei raportata la volum. Prin urmare, pe masura ce animalele de dimensiuni mari isi extind teritoriul si patrund in zone cu climat cald, stratul de blana sau penajul isi pierde din avantajul sau de izolator termic si poate deveni in schimb un dezavantaj, deoarece izolatia mentine caldura excesiva din interiorul corpului, ducand la supraincalzirea animalului. Proto-penajul se poate sa fi fost indepartat indirect in timpul evolutiei marilor tiranozaurizi ca T. Rex , cu precadere in climatul cald al perioadei Cretacice.