Tiranozaurul
Tyrannosaurus Rex
Tyrannosaurus
(insemnand "soparla tiran" din grecescul tyrannos –
tiran si sauros – soparla) face parte din categoria
dinozaurilor teropozi. Speciile Tiranozaurus rex (rex
insemnand rege in latina) abreviat uzual ca T. rex,
reprezinta o componenta importanta in cultura populara.
Specia a trait in zona vestica a ceea ce in prezent este
America de Nord, avand o intindere teritoriala mai mare
decat a oricarui alt Tiranozaurid. Fosile au fost gasite
intr-o mare varitate de formatii de roca, datand intre
era Maastrichtiana din Perioada Cretacicului superior,
acum 67 pana la 65,5 de milioane de ani in urma. T. rex
a fost printre ultimii dinozauri non-aviari care au
existat inainte de evenimentul Extinctiei din Cretacicul
Tertiar.
Click aici pentru a vedea o
secventa interactiva de rotatie (360º)
|
Ca si alti
tiranozaurizi, T. rex era un biped carnivor cu un
craniu masiv balansat de o coada lunga si grea.
Relationate la membrele inferioare mari si extrem de
puternice, membrele superioare ale T. rex -ului erau
mici, desi neobisnuit de puternice pentru marimea lor,
aveau doua degete prevazute cu gheare. Desi alti
teropozi erau de statura similara sau chiar mai mare
decat a T. rex-ului, acesta a fost cel mai cunoscut
tiranozaurid si unul din cei mai mari predatori de
uscat, masurand pana la 12,8 metri in lungime, pana la 4
metri inaltime la sold si cantarind pana la 6,8 tone. De
departe cel mai mare carnivor al mediului sau, T. rex
era un pradator de top, care vana in principal
hadrosauri si ceratopsieni, desi unii experti au sugerat
ca acesta ar fi fost necrofag, hranindu-se in principal
cu starvuri. Dezbaterea in privinta tiranozaurului, ca
fiind pradator de seama sau necrofag oportunist este
printre cele mai intense si lungi dezbateri din
paleontologie.
Mai mult de
30 de specimene de T. rex au fost identificate, o parte
din ele avand schelete complete. Tesut moale si proteine
au fost raportate la cel putin unul din aceste
specimene. Abundenta de material fosilizat a permis
realizarea unor cercetari semnificative in multiple
aspecte ale biologiei acestuia, incluzand istoricul
vietii si biomecanica. Printre subiectele dezbatute de
cercetatori, obiceiurile de hranire, fiziologia si
potentiala raspandirea a speciei sunt cele mai des
intalnite. Clasificarea speciei este de asemenea un
subiect controversat, o parte dintre cercetatori
considerand Tarbozaurul bataar din Asia ca fiind o
specie secundara T. rex-ului, in timp ce altii
clasifica Tabozaurul ca specie complet diferita de
Tiranozaur. Alte cateva specii de tiranozauride
provenite din America de Nord au fost de asemenea
sinonimizate cu T. rex. |
Descriere
Tiranozaurus
rex a fost unul dintre cei mai mari carnivori al tuturor
timpurilor; specimenul complet cel mai mare FNMH PR2081
– Sue, masura 12,8 metri lungime si avea 4 metri
inaltime la nivelul soldurilor. Estimarea masei
corporale a variat de-a lungul anilor de la mai mult de
7,2 tone si pana la mai putin de 4,5 tone, estimarile
moderne plasand masa intre 5,4 si 6,8 tone. In 2009
Packard si altii au testat procedurile de estimare a
masei dinozaurilor pe elefanti si au concluzionat ca
evaluarile realizate pana atunci pe dinozauri erau
gresite si produceau supraestimari; prin urmare
greutatea estimata a T. rex –ului ar putea fi mult mai
mica decat cea evaluata initial.
Desi T. rex
era mai mare decat binecunoscutul teropod din perioada
Jurassica, Allosaurul, era totusi ceva mai mic decat
alti carnivori ai perioadei Cretacica ca Spinozaurul si
Giganotozaurul.
Gatul
Tiranozaurului rex forma o curba naturala sub forma de S
ca si la alti teropozi, insa era scurt si musculos
pentru a suporta greutatea capului de dimensiuni mari.
Membrele superiore aveau doar doua degete prevazute cu
gheare si un alt mic metacarpian reprezentand o
reminiscenta a unui al treilea deget. In contrast,
membrele inferioare erau printre cele mai lungi
raportate la dimensiunea corpului altor teropozi. Coada
era lunga si grea, continand uneori peste 40 de vertebre
pentru a echilibra capul masiv si torsul. Pentru a
compensa masa imensa a animalului, multe oase din
schelet erau goale, reducand astfel greutatea, fara insa
a pierde din forta.
Cele mai mari
cranii de Tiranozaur rex descoperite masoara pana la 1,5
metri in lungime. Largi deschideri (fenestrae) in craniu
reduceau greutatea acestuia oferind spatiu de suport
pentru atasarea muschilor, trasatura intalnita la toti
teropozii carnivori. In alte aspecte insa craniul T. rex
–ului era diferit semnificativ fata de alti
non-tiranozaurizi teropozi. Craniul era foarte lat in
partea din spate, insa avea un bot ingust permitand o
vedere binoculara neobisnuit de buna. Oasele craniului
erau masive, iar orificiile nazale si alte oase erau
lipite, impiedicand miscarea segmentara; dar multe dintre
acestea erau pneumatizate (aratau ca un fagure realizat
din mici spatii de aer), caracteristica care ar fi facut
ca oasele sa fie mai flexibile, dar si mai usoare.
Aceasta caracteristica, impreuna cu alte caracteristici de ranforsare a
craniului conduc catre o trasatura specifica
tiranozaurizilor - o muscatura cat mai puternica,
trasatura care cu usurinta depasea abilitatile tuturor
non-tiranozaurizilor. Varful maxilarului superior era
in forma de U (cea mai mare parte a non-tiranozaurizilor
carnivori aveau maxilar in forma de V), trasatura care
ducea la cresterea cantitatii de tesut si oase pe care
T. rex o putea rupe dintr-o singura imbucatura, desi
ducea si la tensiuni sporite asupra dintilor din fata.
Dintii T. rex-ului prezentau heterodontie accentuata (diferente in
forma dintilor). Premolarii situati in partea din fata a
maxilarului superior erau strans grupati, in forma
literei D in sectiune, prezentau striuri de ranforsare
pe suprafata posterioara, erau incisiformi (varfurile
erau tip dalta) si curbati catre interior. Toate aceste
caracteristici ale danturii reduceau riscul de rupere a
dintilor cand T. rex musca si tragea de prada. Restul
de dinti erau robusti, mai mult niste “banane letale”
decat pumnale; mult mai spatiati insa cu striuri pentru
ranforsare ca si premolarii. Dintii din maxilarul
superior erau mai mari decat restul dintilor, cu
exceptia celor din partea posterioara a maxilarului
inferior. Cel mai mare dinte gasit, se pare ca, ar fi
fost de peste 30 de centimetri lungime (incluzand
radacina), atunci cand animalul era in viata, facand din
acesta cel mai mare dinte al oricarui dinozaur carnivor
gasit pana in prezent.
Viata
Identificarea mai multor specimene juvenile de T. rex a
permis cercetatorilor sa documenteze schimbarile
ortogenetice in cadrul speciei, sa estimeze durata de
viata si sa determine cat de rapid ar fi crescut
animalele. Cel mai mic individ cunoscut (LACM 28471
theropodul “Jordan”) se pare ca ar fi cantarit numai 30
de kilograme, in timp ce, cel mai mare specimen (FMNH
PR2081 – “Sue”) cel mai probabil a cantarit peste 5.400
de kg. Analiza histologica a oaselor de Tiranozaur rex a
aratat ca “Jordan” era in varsta de numai 2 ani cand a
murit, in timp ce “Sue” avea 28 de ani, o varsta care ar
fi putut fi maximul pentru aceasta specie.
Histologia
(studiul tesuturilor) a permis de asemenea determinarea
varstei si a altor specimene. Curbele de crestere pot fi
determinate atunci cand varstele unor specimene diferite
sunt introduse intr-un grafic alaturi de masa acestora.
Curba de crestere a unui Tiranozaur rex este in forma de
S, cu specimene juvenile de pana la 1.800 de kg pana la
aproximativ 14 ani, cand dimensiunea corporala incepea
sa creasca dramatic. In timpul acestei faze de crestere
dramatica un Tiranozaur rex tanar ar fi castigat in
medie 600 de kg pe an, pentru urmatorii 4 ani. La varsta
de 18 ani, curba de evolutie stagneaza, fapt ce indica
incetinirea dramatica a cresterii. Un alt studiu
histologic recent realizat de cercetatori diferiti,
coroboreaza aceste rezultate relevand ca aceasta
crestere rapida incepea sa se incetineasca in jurul
varstei de 16 ani. Schimbare brusca in rata de crestere
poate indica maturitatea fizica, dar si faptul ca
ajunsese la varsta propice reproducerii.
Studii
aprofundate indica varsta de 18 ani pentru aceasta
specie.
Mai mult de
jumatate din specimenele de Tiranozaur rex se pare ca au
decedat in limita a 6 ani de la atingerea maturitatii
sexuale, un tipar ce poate fi observat si la alti
tiranozaurizi, dar si la unele pasari si mamifere mari
din prezent. Aceste specii sunt caracterizate de rata de
mortalitate crescuta in cadrul populatiei aflate in
primele luni de viata, urmata de o rata de mortalitate
relativ scazuta la populatia tanara. Mortalitatea creste
din nou dupa maturitatea sexuala, in parte cauzata
tensiunilor reproducerii, in gasirea unui partener. Un
studiu recent sugereaza ca raritatea fosilelor de
Tiranozaur juvenil este cauzata in parte de aceste rate
scazute in randul populatiei tinere; animalele nu mureau
in numar atat de mare la aceasta varsta si de aceea nu
au fost fosilizate. Cu toate acestea, raritatea
fosilelor de Tiranozaur juvenil ar putea fi atribuita si
catalogarii incomplete a fosilelor sau inclinatiei
colectionarilor de fosile catre studierea specimenelor
mult mai spectaculoase.
Postura
Ca multi alti dinozauri bipezi, T. Rex a fost descris
din punct de vedere istoric ca si un “trepied viu”, cu
corpul intr-o pozitie la 45 de grade, sau mai putin,
fata de verticala, cu coada tragand-o dupa el pe sol,
similar cu pozitia unui cangur. Aceasta idee dateaza din
1865 cand Joseph Leidy a reconstruit Hadrozaurul, fiind
primul care a descris dinozaurul intr-o pozitie bipeda.
Henry Fairfield Osborn, fostul presedinte al Muzeului
American de Stiinte Naturale din New York, care era la
randu-i incredintat ca aceasta creatura statea intr-o
pozitie verticala, a intarit si mai mult conceptul
atunci cand a prezentat primul schelet de Tiranozaur rex
in 1915. A ramas in aceasta pozitie verticala timp de
77 de ani, pana cand a fost demontat in 1992. Inca din
1970 oamenii de stiinta au realizat ca acesta pozitie
presupusa era incorecta si nu putea fi mentinuta de un
animal in viata, deoarece ar fi insemnat dislocarea sau
slabirea mai multor articulatii, incluzand articulatia
soldului si articulatia dintre cap si coloana
vertebrala. Montajul inexact de la M.A.S.N. din New York
a inspirat descrieri similare in multe filme si tablouri
( de exemplu faimoasa pictura murala a lui Rudolph
Zallinger “Epoca reptilelor” de la Muzeul Peabody de
Istorie Naturala de la Universitatea Yale) pana in anii
1990, cand filme ca Jurassic Park au prezentat o postura
a corpului mult mai corecta publicului. Reprezentarile
moderne din muzee, lucrari de arta si filme prezinta T.
Rex cu corpul in pozitie aproximativ paralela cu solul
si coada extinsa in spatele corpului pentru a balansa
greutatea capului.
Bratele
Atunci cand T. Rex a fost prima data descoperit,
humerusul a fost singurul element cunoscut al membrelor
superioare. Pentru scheletul montat initial asa cum a
fost vazut de public in 1915, Osborn a inlocuit membrele
acestuia cu unele mai lungi prevazute cu 3 degete ca
cele ale Allozaurului. Cu toate acestea, cu un an in
urma, Lawrence Lambe a descris membrele superioare
scurte, cu doua degete ale Gorgozaurului, specie
inrudita cu T. Rex. Acest lucru a intarit presupunerea
ca membrele superioare ale acestora erau similare,
ipoteza neconfirmata pana la identificarea primelor
fosile complete de membre superioare ale unui T.rex in
1989, apartinand lui MOR 555 (“Wankel Rex”). Ramasitele
fosilizate ale lui “Sue” includ de asemenea membre
superioare complete. Bratele T. Rex-ului sunt foarte
mici relationat la dimensiunea generala a corpului,
masurand doar 1 metru lungime. Cu toate acestea, bratele
nu erau vestigiale, slabe, ci prezinta zone largi pentru
atasarea muschilor, indicand o forta considerabila.
Acest lucru a fost recunoscut inca din 1906 de catre
Osborn care a speculat ca aceste membre superioare ar fi
putut fi folosite pentru apucarea in forta a
partenerului in timpul copulatiei. Acesta a mai fost
sugerat si ca membrele erau folosite pentru ca animalul
sa se ajute in ridicare dintr-o pozitie aplecata. O alta
ipoteza: cu ajutorul membrelor superioare acestia tineau
prada care se zbatea in timp ce era sfasiata si devorata
de falcile enorme ale T. Rex -ului.
Aceasta ipoteza poate
fi sustinuta de studiile de biomecanica.
Pielea si
penajul
In anul 2004, jurnalul stiintific “Nature” a publicat un
raport descriind un tiranozaurid timpuriu, Dilong
paradoxus, din faimoasa Formatiune Yixian din China.
Ca si
in cazul altor teropozi descoperiti in Yixian, scheletul
fosilizat a fost pastrat cu un invelis de structuri
filamentoase recunoscute in general ca fiind
precursoarele penajului. De asemenea a fost sugerat
faptul ca T. Rex si alte specii inrudite de
tiranozaurizi prezentau astfel de proto-pene. Cu toate
acestea, mulaje luate suprafetei pielii unor specii de
tiranozaurizi mari, arata ca acestia prezentau solzi. In
timp ce proto-penajul este posibil sa fi acoperit parti
ale corpului care nu au fost pastrate, lipsa unui strat
acoperitor izolant este similara cu a mamiferelor
moderne ca: elefantul, hipopotamul si a multor specii de
rinoceri. Pe masura ce un obiect creste in dimensiune,
capacitatea de a retine caldura creste la randu-i,
fenomen datorat proportiei intre scaderea suprafetei
raportata la volum. Prin urmare, pe masura ce animalele
de dimensiuni mari isi extind teritoriul si patrund in
zone cu climat cald, stratul de blana sau penajul isi
pierde din avantajul sau de izolator termic si poate
deveni in schimb un dezavantaj, deoarece izolatia mentine
caldura excesiva din interiorul corpului, ducand la
supraincalzirea animalului. Proto-penajul se poate sa fi
fost indepartat indirect in timpul evolutiei marilor
tiranozaurizi ca T. Rex , cu precadere in climatul cald
al perioadei Cretacice.
|